Sper că te simți bine în sâmbăta asta. 

Vreau doar să-ți mulțumesc din suflet pentru sprijinul acordat în timpul carierii mele de blogger, scriitor și vlogger. 

Da. Merg la măicie. 

Mă călugăresc. 

Mă fac măicuță, soră, călugăriță. 

Lumea asta nu e pentru mine. Am încercat, dar fără folos. Nu mă simt acasă printre oameni. Nu. 

Cum am scris pe alte bloguri unde îmi informez cititorii că mă duc la călugărie, numai la măicie mă simt bine. Nu e nimeni aici. Pace. 

A fost o adevărată onoare și un absolut privilegiu să am atenția ta, chiar și numai pentru o secundă, poate doar ca să mă insulți. Te iert dacă ai făcut asta și sper ca și tu să ierți pe alții care ți-au greșit.

Dumnezeu să te aibă în pază în toate zilele vieții tale. 🙏 🙏 🙏

PS Cărțile mele vor rămâne la vânzare, deoarece, oricât de mult mi-aș dori, nu pot trăi cu aer și rugăciuni. Poate pe lumea cealaltă. 🙏

Mulțumesc frumos pentru vizită! 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play – doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel. 

Aceste versuri super nepretențioase au fost publicate inițial pe https://eumerit.blogspot.com.

Foto credit: Pixabay

Știu că nu-i frumos să cer, mai ales aici.
Da, știu că-i deosebit de enervant, dar am nevoie de sprijinul tău.
Da, al tău! Nu, nu te uita în stânga și în dreapta. La tine mă refer!

Atât de multă lume are probleme cu greutatea că mă-ntreb dacă nu cumva aceasta-i cea mai mare plagă a societății actuale.
Apoi mă gândesc la cum stăm cu moralul și-mi zic că nu greutatea, dar mintea tristă este plaga societății.
Dar apoi... și apoi... și apoi.
Depinde de fiecare dintre noi.

Ce vreau să știi tu, cel care crede că este mai ușor pentru alții să slăbească, este că nimănui nu-i este ușor.
Să fii în formă cere o muncă colosală.
Oi fi auzit și visat tu să pierzi 10 kg în 10 zile, mâncând ca un purcel și fără să faci exerciții, dar dacă ești încă rotofei, cred că nu a funcționat, nu?
Credem în vrăjeli de 2 bani pentru că viața-i atât de grea și fără să ne abținem de la mâncare.
Știi.

Eu, ador să mănânc. Dovadă făcând cele 14 cărți de rețete ce am publicat până acum și cele 6 bloguri de rețete pe care le am.
Nu crezi? 

Și totuși sunt în mare formă.
Îmi este ușor? 
Absolut deloc.
Îmi vine să urlu câteodată, dar ăsta ne e norocul.
Sacrificii.

Am scris cartea Vreau și POT să Slăbesc Mâncând ca să te încurajez.
Cartea de auto-ajutor și dezvoltare personală se găsește online pe mai multe platforme în ambele formate: electronic și de hârtie.
Caut-o.
Citește-o.
Te va ajuta.
Fă-o cadou.
Cumpără mai multe odată ca să eviți să plătești transportul. Fă-le cadou celor dragi.




Descrierea de pe Amazon fără diacritice:

„Nu stiu tie, dar mie imi place foarte mult sa mananc.
As devora de toate, non-stop, daca nu m-as ingrasa ca o balena.
Si daca asta nu ar fi de ajuns: nu sunt amatoare de sporturi.
Sa te mentii in forma in aceste conditii este deosebit de greu, dar nu imposibil.

De cate ori ai auzit de diete care te fac sa slabesti 7 kg intr-o saptamana fara efort?
Daca asta ar fi posibil, toate persoanele ar fi slabe si gratioase.
Nu?

Am incercat multe diete de-a lungul anilor, dar niciuna nu este sustenabila pe termen lung.
Pun pariu ca si tu ai inceput multe diete si stii exact despre ce vorbesc.
Si totusi eu sunt si am fost in forma mereu, mancand de toate.
Nu, nu am un metabolism rapid.

Adevarul pe care nu vrea sa-l auda nimeni este ca sa fii slab sau rotofei este o alegere – daca nu ai probleme de sanatate.

Cat de mult conteaza pentru tine aspectul fizic?
Aceasta-i intrebarea.”


Cartea are 96 de pagine pline de sfaturi utile și a fost publicată pe 28 iulie 2018. 

Dacă prețuiești munca mea, nu ezita să împarți aceste cărți și postări cu cine crezi că poate beneficia. 
Cărțile mele dau multe idei și sfaturi utile celor care vor să le primească. 




Ai apreciat? 
Nu ezita să mă susții cu un like, comentariu, etc. 

Aceste versuri au fost publicate inițial pe https://eumerit.blogspot.com, apoi în cartea care conține colecția de versuri intitulată: Îmi Curg Mucii, Deci Exist!
— Cum altfel?



Mulțumesc, om cu suflet! Pe data viitoare. 

Mulțumesc frumos pentru vizită! 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play – doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel. 

From Pixabay

Să nu-mi spui că n-ai auzit niciodată versurile astea.
Vezi că ai un vlog la final. Nu-l pierde. Pe YouTube sunt 2 versiuni diferite... una-n românește (pe-aproape), și una-n moldovenește.

Au fost publicate inițial pe eumerit.blogspot.ro, apoi în cartea care conține colecția de versuri intitulată: Îmi Curg Mucii, Deci Exist!
— Cum altfel?

Există o eroare pe coperta asta... O vezi?

Tu... poate nu știi istoria vlog-ului ce am făcut când am văzut ce succes a avut (și are) poezia asta.

Băi, mi-au trebuit zile-ntregi de probe.
Cum aprindeam aparatul de filmat, cum începeam să tremur ca o frunză-n vânt.
Băi, nu era vizibil numai fizic... transpiram rece pe spinare, picături de sudoare îmi alunecau pe frunte, vocea-mi tremura și mă bâlbâim cumplit.
După vreo 30 de probe (sau mai mult), am reușit să-l fac... vorba vine.

Eram foarte emoționată și abia așteptam să-l public pe YouTube.
Nu știam cum se face și-acolo am pierdut o groază de timp.
Dar am reușit până la urmă.
Ura!

Mă așteptam la comentarii și bătăi de joc... că așa-s oamenii. Eram obișnuită că doar sunt un blogger.
Dar ce s-a întâmplat cu acest vlog, aproape instant, mi-a tăiat piuitul.

În mai puțin de 2 minute, am primit 3 comentarii mai tăioase decât un iatagan.
Insulte, ofense, auzații... ca și cum aș fi fost un criminal de ultimă speță.
Toate 3, măi, toate m-au batjocorit ca la ușa cortului.

Mi-a căzut cerul pe pământ.
Un astfel de atac la persoană era de neconceput pentru mine care n-am făcut decât să-mi public versurile ironice de care eram și sunt foarte mândră.
Nu avea sens și nu era meritat.

Nu știam cine era. Dar era sigur 1 singură persoană, și nu 3 cum voia să se creadă.
Nu mi-a trecut prin cap să raportez abuzul. Să cer ajutorul la YouTube, Google, etc.
Nu m-am gândit că cineva putea să mă urască atât de tare.
— Pentru ce să mă urască? Pentru că muncesc zi și noapte la blog-uri, cărți și să-mi ajut părinții?

Nu avea niciun sens. Niciunul.
— Și-atunci cum a fost posibil ca cineva să mă atace așa cumplit în primele 2 minute de viață a primului meu vlog?

Nimeni nu știa că urma să public versurile astea pe YouTube.
Ani după, mi-am dat seama că eram urmărită îndeaproape de cineva. Mai mult ca sigur de un coleg de breaslă pe care l-am umbrit cu succesul blog-urilor mele. Cu ingenuitatea și inițiativele mele curajoase.

Puțini blog-eri m-au accept în cercul lor...
Eram începătoare și nu scriam pentru bani, succes, faimă. Nu făceam parte din gașca lor competitivă.
Dar succesul unui neprofesionist a stârnit o furtună în mintea bolnavă a unor creaturi fără umanitate.

Unii m-au urât și-ncă mă urăsc de moarte.
Numai și numai pentru că fac ceva altfel decât ei.

Aceste creaturi cred ca m-a ajuns succesul peste noapte. Nu se gândesc o clipă că lucrez câte 18 ore în fiecare zi din viața mea - sărbători incluse.
Dar scriu o biografie pe care te invit să o citești când va ieși.

Ăla sau aia care a vrut să mă distrugă... sigur mă cunoștea îndeaproape. Știa ce potențial am și cât de sensibilă sunt.
A ochit și a lovit.
Bang!!!
Am amețit.

Am publicat un alt blog, și bum, același lucru. Exact ca la primul.
Punct ochit, punct lovit.
O bombă atomică.
Am căzut într-o gaură fără fund. Abis. Inevitabil.
Inevitabil știam că n-avea cum să fie bine pentru mine în această lume a urii, invidiei și geloziei.

"Un fleac, m-au ciuruit." Comisar Miclovan (Sergiu Nicolăescu) - Cu Mâinile Curate. 

Și-atunci am renunțat la vlog-ing. Ba mai mult, am renunțat la blog-ing.
La munca de o viață.
Am plecat în străinătate și aici... Ha, aici, am reușit să-mi îndeplinesc visul ce nu îndrăznisem niciodată să visez.

— Tu, creatură fără suflet, care mă urăști pentru că muncesc cinstit, ce crezi acum? Știi că datorită celor ca tine am ajuns aici?
Da, datorită și nu din cauză...
M-ai insultat fără motiv, m-ai pălmuit, m-ai scuipat, m-ai tras de păr, și m-ai călcat în picioare râzând de durerea mea.
Ura ta nemărginită m-a călit.

Am căzut și-ncă voi mai cădea victimă atacurilor criminale, în lumea cibernetică și în cea din afară, dar m-am ridicat și mă voi ridica din nou, mai puternică și mai bună.
Nu, nu întorc și cealaltă parte... nu sunt Isus.
Dar nici nu te urăsc.

Ura este destructivă. Prea mult consum de energie. Plus că aș putea să urăsc pe cine nu merită... cum faci tu. Nu pot... nu vreau să-mi asum acest risc. 

Urăște-mă dacă vrei, fă-mi răul și roagă-te la satana să mă pedepsească... dar stai la rând că unii chiar nu au ce face cu viața lor și se ocupă de a mea.

Voi continua să iubesc oamenii așa cum i-am iubit de când m-am născut. Curat, cinstit și fără interes. Nu pentru că merită, dar pentru că așa am ales eu.

Să fii rău este o alegere, nu o consecință. Să fii bun... la fel. Alege. 

Îmi Curg Mucii? Deci Exist!

Îmi este greu să scriu acest articol. Foarte, foarte greu.
Bărbați (sau băieți), mă simt penibil, dar trebuie: mi-a ajuns cuțitul la os. 

Fiecare femeie din lumea asta are o amintire despre o istorie de agățat la activ.
Bine nu toate, dar majoritatea.
Multe femei s-au măritat după ce au fost agățate în public sau online. Bravo lor. Așa și trebuie.
— Metodele de agățat trebuie să funcționeze, altfel de ce au fost inventate, nu?

Sunt un blogger și am profiluri pe multe rețele de socializare.
Aș putea să enumăr sute de fraze cu care au încercat să mă agațe (online), care mai de care mai... mai.

— Măi, băieți (bărbați sau... cum vreți voi), măi... Măi, voi știți ce-s alea complimente?

— Știți să faceți diferența între adjectivele de bază: drăguță, simpatică, interesantă, frumoasă, foarte frumoasă, deșteaptă, etc. etc. etc.?

— Măi, voi știți că drăguță NU înseamnă frumoasă?
— Dar mai ales, știți că simpatică NU este sinonim cu frumoasă?

Măi, departe de mine gândul să vă dau lecții de gramatică.
Puțin îmi pasă că în loc de îți scrieți î-ți. Și eu fac și destule greșeli gramaticale de mai mare rușinea.
Tocmai astăzi ce am scris c-am, în loc de cam. Să pic jos și nu alta când am notat... după 3 ore!!!

De ce îmi pasă este de educația voastră socială, măi! Bună purtare, cei 7 ani de-acasă, istețime, sau cum vreți voi să o mai numiți!

— Măi, dacă o femeie îți spune că ai penisul interesant, tu cum reacționezi?
— Dacă îți spune că-i drăguț cum îi răspunzi?
Cu "A.. a... mulțumesc" sau cu "Ce p...p...penisul meu?!"
— Dar dacă-ți spune că-i mare?!

Primesc multe cereri de prietenie pe rețelele astea de socializare.
Nu pentru că-s faimoasă - nici naiba nu știe că sunt scriitoare.
Nici pentru că-s tânără și frumoasă - nici tata nu știe când m-am născut.
Și nici pentru că-i clar că sunt o femeie în căutare de bărbat - nu, pentru că nu am o poză cu țâțele pe-afară, sau cu buzele țuguiate. Nu încă cel puțin, dar sunt pe... vine.

— Și-atunci de ce primesc eu atât de multe?
Pentru că am un profil online, de aia. Sunt la expoziție, chiar dacă am hainele pe mine.

Sunt sigură că tu primești încă și mai multe. Poate sute pe zi. Mă bucur pentru tine.

Chestia care mă deranjează este că (puțină cacofonie nu strică) cum dau accept la bărbați, cum primesc un mesaj de tipul: mulțumesc ești drăguță sau: esti simpatica rau, etc. etc. etc. 

— Băi, voi ați auzit de vanitate?
— Nu, eh?
Vanitatea este sentimentul ăla de atotputernicie care-ți traversează corpul din cap până-n picioare când o muiere-ți zice: jur că nimeni nu m-a satisfăcut așa cum mă satisfaci tu. 

Băi, dacă chiar vrei să faci o fată să saliveze după mesajele tale inteligente, băi, trebuie să-i zici clar și răspicat că-i cea mai frumoasă femeie pe care-ai văzut-o-n viața ta. 

Fata nu-i proastă, știe că minți cu nerușinare, dar un compliment îl face să transpire și pe un eschimos.

— M-am făcut înțeleasă, ori nu?

Dacă tu crezi că femeile sunt disperate după bărbați care habar nu au cum să facă un compliment, mă-ntreb unde ai trăit până acum. 

Îți spun pe șleau, tu ia-o cum vrei. M-ai făcut cu ouă și cu oțet pentru că scriu în engleză deși sunt româncă.
Băi... nene, ai vezi ce fac eu de meserie?

N-am timp de discuții pe rețelele de socializare (pe messenger, skype, mobil, etc.). N-am timp pentru nimic decât pentru scris. În engleză mai mult, da. 

Am mai schimbat eu mesaje răzlețe din an în Paște cu unii - asta pentru că gramatica lor era super perfectă... și pentru că erau mai atrăgători decât Michael Fassbender... dar s-a dovedit a fi o pierdere de timp extraordinară. Acum am timp doar și exclusiv pentru scris.
Poți să-mi zici ce vrei. Poți să te dai mai ghebos decât cocoșatul din Notre Dame, și mai șmecher decât Tom Cruise. Nu mă faci să tremur și pace. 

Singurul lucru care m-ar face să-ți răspund este influența pe care ai avea-o-n lume să faci din mine un autor de 20 de bestsellers.
— Bine?
Până atunci abține-te și du-te la alte... profile.

Câteva metode de agățat pe stradă am scris aici.

Mulțumesc frumos pentru vizită! 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play – doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel.