Aceste versuri au fost publicate inițial pe https://eumerit.blogspot.com, apoi în cartea care conține colecția de versuri intitulată: Îmi Curg Mucii, Deci Exist!
— Cum altfel?



Mulțumesc, om cu suflet! Pe data viitoare. 

Mulțumesc frumos pentru vizită! 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play – doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel. 

From Pixabay

Să nu-mi spui că n-ai auzit niciodată versurile astea.
Vezi că ai un vlog la final. Nu-l pierde. Pe YouTube sunt 2 versiuni diferite... una-n românește (pe-aproape), și una-n moldovenește.

Au fost publicate inițial pe eumerit.blogspot.ro, apoi în cartea care conține colecția de versuri intitulată: Îmi Curg Mucii, Deci Exist!
— Cum altfel?

Există o eroare pe coperta asta... O vezi?

Tu... poate nu știi istoria vlog-ului ce am făcut când am văzut ce succes a avut (și are) poezia asta.

Băi, mi-au trebuit zile-ntregi de probe.
Cum aprindeam aparatul de filmat, cum începeam să tremur ca o frunză-n vânt.
Băi, nu era vizibil numai fizic... transpiram rece pe spinare, picături de sudoare îmi alunecau pe frunte, vocea-mi tremura și mă bâlbâim cumplit.
După vreo 30 de probe (sau mai mult), am reușit să-l fac... vorba vine.

Eram foarte emoționată și abia așteptam să-l public pe YouTube.
Nu știam cum se face și-acolo am pierdut o groază de timp.
Dar am reușit până la urmă.
Ura!

Mă așteptam la comentarii și bătăi de joc... că așa-s oamenii. Eram obișnuită că doar sunt un blogger.
Dar ce s-a întâmplat cu acest vlog, aproape instant, mi-a tăiat piuitul.

În mai puțin de 2 minute, am primit 3 comentarii mai tăioase decât un iatagan.
Insulte, ofense, auzații... ca și cum aș fi fost un criminal de ultimă speță.
Toate 3, măi, toate m-au batjocorit ca la ușa cortului.

Mi-a căzut cerul pe pământ.
Un astfel de atac la persoană era de neconceput pentru mine care n-am făcut decât să-mi public versurile ironice de care eram și sunt foarte mândră.
Nu avea sens și nu era meritat.

Nu știam cine era. Dar era sigur 1 singură persoană, și nu 3 cum voia să se creadă.
Nu mi-a trecut prin cap să raportez abuzul. Să cer ajutorul la YouTube, Google, etc.
Nu m-am gândit că cineva putea să mă urască atât de tare.
— Pentru ce să mă urască? Pentru că muncesc zi și noapte la blog-uri, cărți și să-mi ajut părinții?

Nu avea niciun sens. Niciunul.
— Și-atunci cum a fost posibil ca cineva să mă atace așa cumplit în primele 2 minute de viață a primului meu vlog?

Nimeni nu știa că urma să public versurile astea pe YouTube.
Ani după, mi-am dat seama că eram urmărită îndeaproape de cineva. Mai mult ca sigur de un coleg de breaslă pe care l-am umbrit cu succesul blog-urilor mele. Cu ingenuitatea și inițiativele mele curajoase.

Puțini blog-eri m-au accept în cercul lor...
Eram începătoare și nu scriam pentru bani, succes, faimă. Nu făceam parte din gașca lor competitivă.
Dar succesul unui neprofesionist a stârnit o furtună în mintea bolnavă a unor creaturi fără umanitate.

Unii m-au urât și-ncă mă urăsc de moarte.
Numai și numai pentru că fac ceva altfel decât ei.

Aceste creaturi cred ca m-a ajuns succesul peste noapte. Nu se gândesc o clipă că lucrez câte 18 ore în fiecare zi din viața mea - sărbători incluse.
Dar scriu o biografie pe care te invit să o citești când va ieși.

Ăla sau aia care a vrut să mă distrugă... sigur mă cunoștea îndeaproape. Știa ce potențial am și cât de sensibilă sunt.
A ochit și a lovit.
Bang!!!
Am amețit.

Am publicat un alt blog, și bum, același lucru. Exact ca la primul.
Punct ochit, punct lovit.
O bombă atomică.
Am căzut într-o gaură fără fund. Abis. Inevitabil.
Inevitabil știam că n-avea cum să fie bine pentru mine în această lume a urii, invidiei și geloziei.

"Un fleac, m-au ciuruit." Comisar Miclovan (Sergiu Nicolăescu) - Cu Mâinile Curate. 

Și-atunci am renunțat la vlog-ing. Ba mai mult, am renunțat la blog-ing.
La munca de o viață.
Am plecat în străinătate și aici... Ha, aici, am reușit să-mi îndeplinesc visul ce nu îndrăznisem niciodată să visez.

— Tu, creatură fără suflet, care mă urăști pentru că muncesc cinstit, ce crezi acum? Știi că datorită celor ca tine am ajuns aici?
Da, datorită și nu din cauză...
M-ai insultat fără motiv, m-ai pălmuit, m-ai scuipat, m-ai tras de păr, și m-ai călcat în picioare râzând de durerea mea.
Ura ta nemărginită m-a călit.

Am căzut și-ncă voi mai cădea victimă atacurilor criminale, în lumea cibernetică și în cea din afară, dar m-am ridicat și mă voi ridica din nou, mai puternică și mai bună.
Nu, nu întorc și cealaltă parte... nu sunt Isus.
Dar nici nu te urăsc.

Ura este destructivă. Prea mult consum de energie. Plus că aș putea să urăsc pe cine nu merită... cum faci tu. Nu pot... nu vreau să-mi asum acest risc. 

Urăște-mă dacă vrei, fă-mi răul și roagă-te la satana să mă pedepsească... dar stai la rând că unii chiar nu au ce face cu viața lor și se ocupă de a mea.

Voi continua să iubesc oamenii așa cum i-am iubit de când m-am născut. Curat, cinstit și fără interes. Nu pentru că merită, dar pentru că așa am ales eu.

Să fii rău este o alegere, nu o consecință. Să fii bun... la fel. Alege. 

Îmi Curg Mucii? Deci Exist!